După tura recentă din nordul Acelor Morarului, o zi mai târziu am urcat în abruptul nordic din Coștila – de această dată, amândouă ascensiuni fiind parte din programul de pregătire fizică și tehnică pentru expediția la +6.000m altitudine din vară, în Cordillera Blanca, Peru.

Până în poiana Coștilei am mers pe uscat, chiar mai puțin decât în ziua precedentă. De acolo am urcat pe vâlcelul Poieniței (gheață!) în strunga Hornului Pământos.

Un rapel scurt ne-a adus la confluența dintre valea Mălinului și Colților. Aici am găsit o zăpadă tare, cu multe urme de bocanci atât pe Colți cât și pe Mălin.

Principalele săritori de pe valea Colților sunt parțial acoperite. În funcție de experiență și echipament există mai multe posibilități de urcare.

De remarcat și apreciat faptul că deasupra săritorilor au fost montate câte o ancoră mecanică. Acestea sunt utile pentru rapel sau regrupare, în funcție de direcția de deplasare.

Traversarea Colților – Gălbenele este clasică în Bucegi, fiind parcursă frecvent în perioada interbelică, atât vara cât și iarna.

Dacă cu o zi înainte, pe valea Adâncă am întâlnit un grup de alpiniști, de această dată am fost singurii de pe traseu până sus în strungă, ca și pe retragerea spre refugiul Coștila – pe valea Gălbenele.

În funcție de sezon și starea zăpezii, vor urma alte câteva ture de alpinism în Carpații noștri. Detalii pe website.

CARACTERISTICI TEHNICE

Dificultate: F+/PD-, mixt M2

Dificultatea variază în funcție de condițiile din teren.

Dacă valea este plină de zăpadă, toate săritorile sunt acoperite și nu ridică mari probleme tehnice. Apar pasaje scurte de cățărare mixtă dacă săritorile sunt descoperite parțial. Atunci crește puțin gradul de dificultate.

Diferența de nivel: aprox. 480m de la intersecția cu valea Mălinului și până în strungă.

La aceasta se adaugă efortul de apropiere destul de consistent (+600m!) de la Gura Diham.