Căţărare

 

catarare. Meteora

Căţărarea pe stâncă (“rock climbing” în engleză sau “escalade” în franceză) este o activitate care a apărut în lumea activităţilor montane la finalul secolului XIX, cu aproape 100 de ani mai târziu faţă de alpinism.

Putem vorbi de căţărare pe stâncă doar atunci când mâinile sunt absolut necesare pentru înaintare. Există și activități colaterale, în care urcarea pe stâncă este combinată cu drumeție precum carpatismul (”scrambling” în engleză) sau via ferrata.

De-a lungul anilor, căţărarea pe stâncă s-a diversificat şi împărţit în diferite tipuri şi forme de manifestare.

Într-un mod foarte simplist, putem spune că avem:

- căţărarea în teren de aventură (trad climbing), care în România înseamnă urcarea pereţilor mai mari din Carpaţi (Bucegi, Piatra Craiului, cheile Bicazului) pe trasee lungi, cu puține protecții fixe sau de calitate slabă, în care este necesară folosirea protecţiilor mobile;

- căţărarea liberă/escalada (free/sport climbing), care se referă la căţărarea pe trasee amenajate special cu protecţii fixe (ancore) şi care, de regulă, sunt în pereţi mai mici;

- bouldering, căţărarea de dificultate mare, dar care se face pe bolovani sau pereţi stâncoşi de mică înălţime, unde nu se mai foloseşte coarda pentru protecţie împotriva căderii.

Noi organizăm diferite ture și cursuri de cățărare pe stâncă, care pot fi găsite aici:

- cursuri de pregătire (inițiere și perfecționare)

- ture de cățărare (în România și diferite alte țări)

Căţărare sau escaladă?

În limba română urcarea pe stâncă se numeşte căţărare, respectiv practicantul ei este căţărător. Cum se face atunci că se vorbeşte despre “alpinism şi escaladă” şi nu despre “alpinism şi căţărare”?

Povestea este lungă…

Catarare. Bucegi