Pentru noi, cheile Turzii reprezintă un loc vechi și drag de cățărare. Am parcurs aici primele trasee la mijlocul anilor 90, în plin avânt al cățărării libere (escaladei) și de atunci, revenim în zonă cu mare plăcere.

La finalul lunii mai/începutul lunii iunie a.c, după ce am terminat cu festivalul de film montan BANFF în Cluj, unde suntem implicați în organizare, am ajuns în chei din nou, alături de doi buni coechipieri din București/Bușteni și Tg. Mureș.

Cu această ocazie am parcurs trasee de mai multe lungimi de coardă în Colțul Sanșil, peretele Aerian, Turnul Ascuțit și peretele Uriaș.

Am început cu traseele mai accesibile de lângă poteca turistică de-a lungul apei, apoi încetul cu încetul ne-am înălțat și îndepărtat de fluxul turistic, ”ascunzându-ne” în dosul pereților mai izolați dar spectaculoși.

În ciuda amenințărilor de ploaie, am reușit să parcurgem în fiecare zi mai multe trasee, acumulând lungimi de coardă care au început să se cunoască, într-un final, în oboseala plăcută din ultimele zile.

Printre traseele parcurse:

• LM (6a+/VII-, 2 lungimi)
• Zburătorul (6a/VI+, 2 lungimi)
• Școala Turdeană (5b/VI, 3 lungimi)
• Gabor Feri (6a/VI+, 2 lungimi)
• Creasta Sanșil (5c/VI-, 3 lungimi)
• Turnul Ascuțit (6a+/VII- rp, 5a/V A0, 5 lungimi)
• Quo Vadis (6b/VII, 5b/VI A0, 7 lungimi)

Așa cum facem de ani de zile, vom reveni în zonă cu siguranță, pentru a parcurge și alte trasee frumoase, din multele existente în zonă!

Puțină istorie

Spre deosebire de Bucegi sau cheile Bicazului, pereții stâncoși din cheile Turzii au devenit atractive pentru cățărători abia după Al Doilea Război Mondial, la finalul anilor 40 când a apărut primul traseu – Grota Sanșil.

Ulterior au apărut numeroase alte trasee frumoase în anii 50-60, iar în a doua jumătate a anilor 80 cheile Turzii au devenit una din principalele porți de pătrundere a noilor tendințe de cățărare liberă (escaladă) cu nume de legendă astăzi precum Ghiță Pop sau Joe Indianul.

O notă discordantă în anii 80 a făcut faimosul Bulinel – Octavian Brătilă care, în spiritul clasic de cățărare al anilor 50 din Bucegi – Coștila (el fiind prahovean la origine), a deschis cele mai lungi și complexe trasee din chei precum Madona Neagră (1984),  Calvaria (1986), Ave Maria (1990).

După 1990 zona s-a dezvoltat foarte mult pentru cățărare liberă, fiind echipate numeroase faleze și trasee scurte.