Valea Pietrelor este un traseu frumos de alpinism, pe toate cele patru variante de ascensiune, care se termină în zona vârfului Bucșoiu (2.492m):

• Hornul văii Pietrelor (afluent nordic al firului principal)
• Firul principal
• Canionul văii Pietrelor (afluent sudic al firului principal)
• Firul secundar

În weekendul trecut am parcurs două din firele văii, urcând pe cel principal până pe vârf ((F, 410m), cu coborâre pe firul secundar al văii (F, 390m), înapoi în căldarea superioară a văii Mălăiești.

În funcție de zăpadă, firul principal are săritorile acoperite sau ușor de depășit, în general. La final se ajunge în creasta Omu – Bucșoiu, la câțiva zeci de metri de vârf.

Firul secundar al văii Pietrelor începe din creasta Omu – Bucșoiu, la intersecția cu Creasta Balaurului și după ce coboară cursiv câteva sute de metri, se unește cu firul principal al văii la aproximativ 2.080m. Tot aici se intersectează și Brâna Caprelor, pe care există poteca turistică.

Linia firului secundar este continuă și mai puțin înclinată comparativ cu firul principal. De asemenea, iarna este întreruptă (sau nu) de o mică săritoare, în partea superioară.

În condiții de urgență maximă, viscol, vânt, epuizare, această vale este o linie rapidă de coborâre din zona înaltă a Bucegiului, pentru alpiniștii cu o minimă pregătire tehnică.

Chiar dacă în sine, traseul este relativ scurt, ținând cont că am pornit din valea Glăjăriei, ascensiunea totală a însemnat +/-1.650m diferență de nivel!

Mai multe despre turele noastre se pot afla pe website.

SCURTĂ ISTORIE

Muntele Bucșoiu a fost și este important pentru transilvăneni, motiv pentru care la baza lui s-a construit prima cabană din Bucegi – Mălăiești, în anul 1882.

Cel care a fost primul cabanier la Mălăiești, a fost călăuza Ion Stănilă (senior) din Râșnov, care a explorat intens masivul, mai ales cu interes vânătoresc. Un brâu din zona nord – estică îi poartă numele și el a stat la baza unor întregi generații de cabanieri, ultimul Stănilă ieșind la pensie cabanier la Poiana Izvoarelor în 1984!

Tot în Bucșoiu, pe versantul nord – estic a fost deschis în 1886 traseul numit ulterior ”Deubel”, realizat de sasul brașoveanul Friedrich Deubel, același care a realizat și poteca ”Deubel” sau ”La lanțuri” din Piatra Craiului.

Mai târziu, în anii 50, brașoveanul – brăilean Ionel Coman a deschis mai multe trasee de cățărare în Bisericuța din căldarea superioară Mălăiești.

Cu toate acestea, astăzi, versantul vestic al Bucșoiului, cel dinspre căldarea superioară a văii Mălăiești, este mai puțin popular pentru alpinism, din varii motive.

Iarna, în zonă nu există trasee dificile de alpinism, fie ele de alpinism clasic sau din zona tehnică (mixt/gheață). În plus, relativa îndepărtare de valea Prahovei – principala poartă de acces în Bucegi, face versantul vestic mai greu accesibil la ture scurte, de o singură zi.

Marele avantaj este prezența cabanei Mălăiești în căldare, distrusă de mai multe ori și reconstruită ultima dată în anii 2006/2007 (după un incendiu), ce ar putea fi o bună bază de plecare, dacă se doarme aici.

Din păcate, în acest moment cabana oferă condiții foarte simple de cazare și masă iarna, departe de un minim confort specific secolului XXI, care să îți permită o odihnă plăcută și recuperare pentru ziua următoare.