Căţărare

Căţărare în Wilder Kaiser

Ture de căţărare în Carpaţi

Cursuri iniţiere şi perfecţionare în căţărare

Ture de căţărare în Europa

Căţărarea pe stâncă (“rock climbing” în engleză sau “escalade” în franceză) este o activitate care a apărut în lumea activităţilor montane la finalul secolului XIX, cu aproape 100 de ani mai târziu faţă de alpinism.

Putem vorbi de căţărare doar atunci când mâinile sunt folosite pentru înaintare într-o proporţie covârşitoare (> 50% din totalul traseului parcurs).

De-a lungul anilor, căţărarea pe stâncă s-a diversificat şi împărţit în diferite tipuri şi forme de manifestare.

Într-un mod foarte simplist, putem spune că avem:

- căţărarea în teren de aventură, care în România înseamnă urcarea pereţilor mai mari din Carpaţi (Bucegi, Piatra Craiului, cheile Bicazului) şi folosirea protecţiilor mobile.

- căţărarea liberă (escalada), care se referă la căţărarea pe trasee care au fost amenajate cu protecţii fixe (ancore) şi care, de regulă, sunt în pereţi mai mici.

- bouldering, căţărarea de dificultate mare, dar care se face pe bolovani sau pereţi stâncoşi de mică înălţime, unde nu se mai foloseşte coarda pentru protecţie împotriva căderii.

Căţărare sau escaladă?

În limba română urcarea pe stâncă se numeşte căţărare, respectiv practicantul ei este căţărător. Cum se face atunci că se vorbeşte despre “alpinism şi escaladă” şi nu despre “alpinism şi căţărare”?

Povestea este lungă…