În a doua jumătate a lunii iulie a.c. am reușit să atingem vârful Tetnuldi (4.858m alt), în formație completă de cinci persoane, urcând pe creasta sud – vestică (PD+, + 1.150m).

Multe felicitări membrilor echipei formată din Mica, Ruxi, Dorian și ghizilor Rucksack care au condus grupul, Archil și Marian!

A fost o expediție reușită, fără incidente, așa cum organizăm de aproape 20 de ani pe diferite continente de pe glob.

Tabăra de bază, de unde am plecat spre vârf este la aprox. 3.700m alt. pe ghețar și astăzi este accesibilă pe o rută relativ nouă dinspre Mestia și domeniul schiabil.

Programul de aclimatizare a decurs normal, în condițiile în care Mica nu a mai urcat cu piciorul niciodată la peste 3.000m altitudine, primele simptome făcându-se simțite încă din tabăra intermediară (3.150m alt.).

După ce în ziua de repaus și aclimatizare vremea a fost cețoasă și cu vânt, în ziua de vârf am beneficiat de o vreme minunată. Așa cum spunea Archil, muntele a fost foarte blând cu noi.

”Am ajuns la civilizație, după patru zile petrecute la peste 3000m și încă nu îmi pot reveni. Filmul ascensiunii mele pe Tetnuldi mi se derulează permanent în fata ochilor. Încă nu îmi vine să cred că am reușit și poate așa ar fi fost fără ajutorul lui Marian Anghel, de la Rucsack Mountains Guides, care a avut încredere în mine că pot și voi reuși.

Cu o zi înainte eram pe punctul de a renunța, ceilalți parteneri de tură mergeau prea repede pentru mine. Marian mi-a propus să merg cu el în coardă, să urc până unde voi putea și dacă cred că nu mai pot să ne întoarcem. A fost o propunere pe care am acceptat-o imediat, era ca un colac de salvare pentru mine.” (Mărioara Dudu – Mica)

Povestea ascensiunii este descrisă în continuare pe pagina de Facebook a Micăi:

”Am plecat la trei dimineața, patru echipe din care două românești, adică noi cei trei alpiniști amatori conduși de Marian Anghel și alpinistul georgian Archil Badriashvili, câștigătorul Pioletului de Aur 2022.

La început, eu cu Marian eram ultimii, dar am depășit o echipă georgiană și una ungurească, ajungând din urmă partenerii de tură. Nu a fost ușor, la peste 3.500 m picioarele par de plumb, mișcările le faci cu încetinitorul, respirația devine mai greoaie.

Porțiuni mai tehnice au fost escaladarea unui perete stâncos și foarte sfărâmicios și parcurgerea unei creste foarte înguste, cât să îți încapă un picior și foarte expuse.

Surpriza a venit la câțiva metri de vârf, când colegii de tură m-au lăsat să fiu prima care să calc pe vârf. Nu pot să vă spun emoțiile care m-au cuprins, am izbucnit în lacrimi. Am reușit, dar mai aveam o coborâre lunga și grea.

Am ajuns la cort epuizată, doar am lăsat rucsacul și am adormit.

Mulțumesc Marian, mulțumesc Archi și nu în ultimul rând, mulțumesc celor doi parteneri de tura, Ruxi și Dorian, care m-au susținut și m-au încurajat.”

Mai pe larg și descriptiv, întreaga expediție în viziunea Mărioarei aici.

O poveste mai personală despre ascensiunea vârfului Tetnuldi a fost scrisă și de către Ruxi, pe portalul carpati.org

”Avem în continuare condiții perfecte. În spatele nostru, Marian și Mărioara nu-s deloc departe. S-a mobilizat femeia asta într-un mod de neimaginat. Prima oara la peste 3.000m, cu probleme serioase de aclimatizare, fără tinerețea și genul de condiție fizică care te lasă să suporți orice, plecată în dimineața asta nu ca să facă vârful ci ca să vadă cât de sus ajunge, și uite-o aici mergând bine, i-a depășit și pe unguri, ogarii aia de douaj’ de ani…”

Programul nostru de expediții și ascensiuni la altitudine mare, alpinism, schi sau drumeție/trekking continuă, informații preliminarii putând fi găsite pe site-ul nostru.